Republica Moldova continuă să joace un rol crucial în gestionarea crizei umanitare generate de războiul din Ucraina. Începând cu 2022, țara noastră a devenit un refugiu pentru sute de mii de cetățeni ucraineni, iar protecția temporară oferită de autoritățile moldovenești a fost esențială în asigurarea unei șederi sigure și legale pentru aceștia. Inspectoratul General pentru Migrație (IGM) se află în centrul acestui efort, iar în 2025, protecția temporară va rămâne o prioritate absolută pentru a susține integrarea persoanelor strămutate în societatea moldovenească.

Într-un context internațional marcat de provocări continue, Republica Moldova a demonstrat o capacitate impresionantă de a oferi adăpost și protecție celor care fug din calea războiului. Datele din ultimii 3 ani arată un flux constant de persoane strămutate din Ucraina.
La 31 decembrie 2024, 1.837.411 cetățeni ucraineni au intrat pe teritoriul Republicii Moldova de la începutul conflictului. În acel moment, 135.861 de ucraineni încă se aflau pe teritoriul țării, iar numărul acestora va continua să crească pe parcursul anului 2025.

Această realitate face ca protecția temporară să rămână una dintre principalele măsuri de sprijin pentru persoanele afectate. Protecția temporară oferă persoanelor strămutate drepturi fundamentale, precum accesul la educație, servicii de sănătate și locuri de muncă, esențiale pentru integrarea acestora în societatea moldovenească.

În perioada 1 martie 2023 – 13 ianuarie 2025, 85.421 de persoane au fost preînregistrate pentru protecție temporară, iar IGM a eliberat 66.920 de acte de identitate pentru beneficiarii de protecție temporară. Dintre acestea, 16.962 au fost pentru minori. Aceste documente oferă refugiaților un statut legal în Republica Moldova, facilitându-le accesul la toate serviciile de care au nevoie pentru a-și construi o viață nouă într-o țară străină.

Comparativ cu 2023, în care autoritățile au emis un număr mai mic de acte de identitate, statisticile din 2024 subliniază necesitatea unei gestionări eficiente a fluxurilor migratorii. Este evident că protecția temporară va continua să fie o componentă esențială a politicii migraționale în 2025.

Un alt aspect semnificativ al sprijinului acordat ucrainenilor este legalizarea în scopuri determinate și obținerea permiselor de ședere. La 13 ianuarie 2025, pe teritoriul Republicii Moldova sunt documentați cu permise de ședere 6.737 cetățeni ucraineni, dintre care 2.971 au drept de ședere permanentă, iar 3.766 au drept de ședere provizorie.

Printre cei cu drept de ședere provizorie, 2.695 de persoane au obținut acest statut la reîntregirea familiei, iar alți 417 au primit permise pentru muncă, ceea ce arată o diversificare a motivelor pentru care ucrainenii aleg să rămână pe o perioadă mai mare în Moldova. De asemenea, 69 de investitori din Ucraina au obținut permise de ședere în scopul dezvoltării afacerilor, ceea ce subliniază potențialul acestora de a contribui la dezvoltarea economică a țării.

În ceea ce privește sistemul de azil, la 13 ianuarie 2025, în evidențele IGM sunt înregistrați 584 de cetățeni ucraineni, dintre care 208 sunt beneficiari de protecție umanitară, iar 375 sunt solicitanți de azil.

Deși protecția temporară este esențială pentru persoanele strămutate, provocările pentru anul 2025 rămân actuale. Nevoia de integrare profesională și educațională rămâne o prioritate majoră.

În acest sens, Inspectoratul General pentru Migrație va continua să coordoneze procesul de preînregistrare a persoanelor strămutate și să le acorde documentele necesare pentru șederea în țară. În plus, IGM va colabora cu organizațiile internaționale și partenerii locali pentru a sprijini integrarea acestora în societate, prin facilitarea accesului la educație, locuri de muncă și servicii medicale.

În concluzie, protecția temporară va rămâne o prioritate pentru Inspectoratul General pentru Migrație din Republica Moldova în 2025. Cu date clare care arată fluxurile migratorii constante și nevoia continuă de protecție, vom continua să răspundem nevoilor acestor persoane vulnerabile, oferindu-le nu doar un adăpost, ci și speranța unui viitor mai bun în fața incertitudinii care le marchează zilele.